Farmacia naturii

   Misteriosul cartof care reglează glicemia - topinambur 

               

                    Recoltarea topinamburului  (spalati, tuberculii pot fi pastrati doar cateva zile la rece)
 Helianthus tuberosus sau topinambur este o plantă medicinală şi un aliment gustos. I se mai spune măr-de-pămînt, morcov-porcesc, nap porcesc ciucarib sau pară-iernatică. Seamana foarte bine floarea-soarelui, cu care este ruda apropiata. Tulpina este dreapta, inalta de 1,5-3 metri, floarea este cu petale galbene si se orienteaza dupa soare, intocmai ca cea a rudei sale.  Contine proteine, dar deloc grasimi si, poate surprinzator, este lipsit de amidon, ceea ce il face recomandat persoanelor cu diabet. 
  Este cel mai mare depozit de inulină din natură si este leguma ideală în diabet. Tuberculii de topinambur conţin o cantitate de pînă la 20% substanţă uscată, în care se găseşte din belşug un polimer al fructozei numit insulină. Mai conţin fier, calciu, magneziu, mangan, potasiu, sodiu, siliciu,zinc, proteine, pectine, aminoacizi, vitaminele B1, B2 şi C. Tulpina şi frunzele au în compoziţie triptofan, leucină şi beta-caroten (provitamina A).  

  Proprietatile terapeutice ale topinamburului

  1 Curata organismul de toxine si reziduuri 

 Topinamburul este cea mai bogata sursa de inulina din natura. Inulina este o polizaharida naturala unica, cu 95% fructoza. Acest carbohidrat se mai gaseste si in radacinile de cicoare, papadie si alte plante, dar in cantitati mai mici. Inulina are actiune benefica de la nivelul stomacului pana la tractul gastro-intestinal, unde se absoarbe in sange. 
  Leaga o mare cantitate de substante care nu sunt necesare organismului, ajutind astfel la eliminarea metalelor grele, a radionuclizilor, a colesterolului, a acizilor grasi, a diferitilor compusi chimici toxici. 
  Inulina stimuleaza capacitatea de contractare a peretilor intestinali, ceea ce accelereaza curatarea organismului de toxine si reziduuri. 

  2 Regleaza secretia de insulina, previne si trateaza diabetul 

  Prima afecţiune în care este indicat topinamburul este diabetul. 
  Reglează secreţia de insulină şi previne accesele de hipoglicemie, care preced boala. Cercetările au arătat că administrarea de topinambur duce la o scădere a valorilor glicemiei, dar şi la o stabilizare a acestora, atît la persoanele sănătoase, cît şi la cele care deja suferă de diabet de tip II. 
 Tratamentul are şi rolul de a preveni afecţiunile cardiovasculare grave, care sînt principalul pericol în cazul bolii diabetice. 

 3 Topinamburul reduce şi stabilizează tensiunea arterială, si totodata scade valorile colesterolului din sange fiind de folos hipertensivilor or, hipertensiunea arteriala si colesterolul crescut sunt principalii factori de risc pentru aparitia depunerilor de aterom pe artere. Astfel, sînt diminuaţi mult factorii de risc ai aterosclerozei. Această proprietate face ca topinamburul să fie ideal în profilaxia infarctului şi a accidentului vascular cerebral. 

  4 Unul dintre efectele terapiei cu topinambur este şi reducerea procentului de trigliceride din sînge. 

  5 Acţiune antitumorală şi hepatoprotectoare

  Topinamburul facilitează procesele digestive, permiţînd echilibrarea florei intestinale. Asigură necesarul zilnic de fibre, fiind benefic în special persoanelor cu probleme digestive, vîrstnici, diabetici, persoane obeze, cardiace. 
 Planta luptă cu constipaţia, dacă se ţin cure de 2-3 săptămîni. 
  Inulina din compoziţia topinamburului normalizează flora intestinală, stimulează peristaltismul intestinal, fiind un remediu blînd şi totodată puternic. Are efecte excepţionale în cancerul la colon, stopînd stazele, prevenind inflamaţiile intestinului şi chiar avînd o acţiune antitumorală directă. 
 Indigestia şi dispepsia se tratează tot prin administrarea de topinambur, care sporeşte uşor secreţia de bilă şi de sucuri gastrice şi stimulează peristaltismul digestiv. Fiind bogat în calciu, rizomul acestei plante este recomandat persoanelor cu osteoporoză. Favorizează asimilarea acestui mineral din alte alimente, cum ar fi lactatele, migdalele, nucile, soia, broccoli, spanac, dacă este administrat înainte de fiecare masă. 
 Topinamburul este recomandat şi în perioadele de efort fizic.
 Prin conţinutul de vitamine A, B, C, iod şi cupru, topinamburul contribuie la stabilizarea sistemului nervos. 

 6 Măreşte debitul de urină.  

  7 Planta are şi acţiune hepatoprotectoare.

  Topinamburul este o sursă excelentă de potasiu si magneziu. Topinamburul are chiar mai mult potasiu decât bananele care sunt renumite pentru conținutul lor ridicat de potasiu: o porție de 100 de grame de topinambur aduce 429 de miligrame de potasiu, în timp ce bananele furnizează 358 miligrame Potasiul este esențial pentru o inimă sănătoasă și pentru buna funcționare a muschilor. Alimentele care conțin potasiu, cum ar fi anghinarea de Ierusalim (topinambur) si bananele sunt considerate deosebit de benefice pentru persoanele care mănâncă sărat, căci potasiul poate contracara unele dintre efectele negative date de sare asupra sănătății. 

 8 Un efect benefic este protecția împotriva hipertensiunii arteriale.

  Cum putem consuma topinamburul:

  - crud, (eventual dat pe razatoare)
  - în supe sau tocănițe ca si cartoful.
  - fiert,feliat si adăugat la salate.
  - la cuptor poate fi tăiat sau chiar pus întreg cu tot cu pieliță. Coacem pe foaia de copt timp de 30-45 de minute. Se condimentează după gust.
  - se taie în bucăți, se găteste la aburi si apoi se pregăteste un piure.
  - poate fi ingerat crud sau îl putem pune alături de alte murături 
  Feluritele moduri în care poate fi preparat topinamburul au fost descoperite în timp. Astăzi, se fac budinci, chiftele, colţunaşi, plăcinte, dulceaţă, piure din topinamburi. Se usucă la fel cum uscăm cartoful, se murează asemenea verzei. (vezi pg. retete cu topinambur). Ceva dulce şi crocant (retete culinare cu topinambur)
  Tuberculii de topinambur sînt căutaţi în arta culinară. Au un gust dulceag, datorită inulinei.
  Pentru consum, topinamburul se spala bine ( coaja nu se indeparteaza ) si se curata cu o perie de radacini.
  Pot fi folosiţi în salate, fierţi în apă sărată sau prăjiţi. Multă vreme, rădăcina bulboasă nu s-a bucurat de nicio atenţie din partea gospodinelor, care au socotit-o o legumă a săracilor. Feluritele moduri în care poate fi preparat topinamburul au fost descoperite în timp. Astăzi, se fac budinci, chiftele, colţunaşi, plăcinte, dulceaţă, piure din topinamburi. Se usucă la fel cum uscăm cartoful, se murează asemenea verzei. 
 Pentru supă sau pentru umplut, este bun topinamburul tînăr şi fraged, mai tîrziu devine lemnos. Topinamburul, un aliment uitat al copilăriei, se consumă începând cu luna octombrie şi până în aprilie.
  Dacă sunt lăsaţi peste iarnă în pământ, bulbii ce sunt recoltaţi primăvara sunt mult mai dulci. 
 Salata de topinambur si mar: 
 200 gr topinambur
 200 gr mar
 1 lingurita de mustar
 50 ml ulei de masline
 1 priza sare 
1 priza piper
 Topinamburul si marul se spala bine ( coaja nu se indeparteaza - se curata usor cu o perie de radacini) apoi se taie feliute cat mai subtiri si de aseaza pe platou dupa bunul plac. Restul ingredientelor se amesteca si se toarna peste topinambur si mar 
 Topinambur cipsuri I
 • 700 gr napi feliati subtire
 • 5 linguri ulei masline
 • sare dupa gust
 • 1 lingurita boia dulce
 • 4 catei usturoi trecuti prin presa ( se poate si fara usturoi)
 Am curatat si spalat napii, iar apoi i-am taiat in felii subtiri. Am pus napii intr-un bol si am adaugat ulei, sare, boia, si usturoi. Am amestecat bine pentru a se distribui uniform. I-am transferat in tava aragazului, pe hartie de copt si i-am lasat aproximativ 20 minute la program de ventilatie, la o temperatuta de 180 grade, in cuptorul preincalzit. I-am mancat calzi cu o salata de sfecla rosie.
 Topinambur cipsuri II 
 Se încălzeşte cuptorul, se încinge tava 15 minute. Între timp, se curăţă napii, se taie felii, se pun într-un castron şi se picură peste ei ulei, apoi se amestecă foarte bine, astfel încât fiecare felie de nap porcesc să fie unsă cu ulei. Eu nu am pus deloc sare. Am mai adăugat frunze şi tije de ţelină tăiate beţişoare de 3-4 cm. Un praf de piper şi o linguriţă de chimen. Se pun în tava încinsă şi se lasă la cuptor circa 20 de minute (să fie moi şi rumeniţi). Se servesc cu sos de iaurt cu usturoi (peste care se picură ulei de măsline).
 Tocana de topinambur si stevie ( de post)
 600 gr. topinamburi(napi)
 4 fire ceapa verde
 2 cepe
 2 morcovi medii
 4 legaturi mari de stevie
 4 linguri sos de rosii home made, merge orice bulion, sau pasta
 4 linguri ulei
 o foaie de dafin
 patrunjel si marar verde dupa gust
 piper proaspat rasnit putin cimbru uscat sare dupa gust,
 Se spala bine topinamburii, cu peria de radacini sau un buretel, avandu-se in vedere „subtiorile” ramificatiilor. Se taie in bucati cat de mari doriti, ca si cartofii pentru tocana. Ceapa verde si prazul se curata se spala se taie in rondele, morcovul asisderea, iar ceapa se taie solzisori, nu-i bai daca si altfel. 
Se pun la sotat in tigaie ceapa si morcovii, iar cand se inmoaie putin se adauga piperul prospat macinat, cimbrul si foaia de dafin. Apoi se pune in cratita si stevia taiata mare.
 Se lasa sa se inmoaie doua minute, dupa care se adauga si sosul de rosii, sau pasta, ce doriti sa puneti. Se completeaza cu 2 cani de apa si se lasa sa fiarba pana da in clocot, moment in care se adauga si topinamburii taiati.
 Se acopera cratita cu capac si se lasa sa fiarba la foc mediu cam 20 de minute. Intre timp se mai amesteca in cratita, eu am adaugat si coditele de la patrunjel si marar tocate foarte marunt. Foarte repede este gata. La final, cand se stinge focul, se pune jumatate din verdeata pregatita
 Dulceata Dietetica de Topinambur 
 topinambur 1kg (curatat)
 suc de mere 6 litri 
Se pune sucul de mere in oala la fiert pana scade la o treime. Se taie topinamburul cubulete mici, si se adauga in oala peste sucul de mere dupa ce a scazut.
 Se fierbe pana ajunge la consistenta de dulceata.  

2. Momordica – castravetele amar

(in gradina mea)
 



  Momordica charantia, sau castrevetele amar cum mai este denumit la noi este o planta agatatoare, cu frunze lobate si zimtate. Florile sunt mici, de culoare galbuie, iar fructele sunt carnoase, de forma alungita, cu o suprafata noduroasa, iar cand sunt coapte au culoarea portocalie. Gustul este amar si cam greu de suportat, dar merita, deoarece contine numerosi nutrienti si ajuta la tratarea multor afectiuni.
  Cercetarile fitochimice, farmacologice si clinice au demonstrat ca   substanta activa a acestei plante, denumita charantina, are actiune puternic hipoglicemianta.
  Printre substantele nutritive descoperite in compozitia sa, se regasescvitaminele A, B1, B6, B9, B12, C, E si K, dar si minerale: calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier si zinc.
  Castravetele amar contine 17 aminoacizi, din care 16 sunt identici cu aminoacizii insulinei bovine. P-insulina este structural si farmacologic similară cu insulină bovină si este compusă din două polipeptidice legate prin disulfură.
  Spre deosebire de insulina extrasa din microorganisme modificate genetic, cea vegetala are marele avantaj de a fi lipsita de reactii adverse si contraindicatii.

  Beneficiile castravetelui amar asupra sanatatii:

  Avand actiune hipoglicemica, principalul rol al castravetelui amar este acela de a trata diabetul 
    Principalele calitati ale plantei sunt: hipoglicemianta, hipocolesterolemianta, reminalizanta, vitaminizanta, antibiotica, antitumorala, antivirala, stimuleaza sistemul imunitar, antiparazitar. 
 In fitoterapie sunt utilizate frunzele si fructul.
     Datorita continutului bogat in beta-caroten, care este de 2 ori mai mare decat cel continut de broccoli, momordica ajuta la prevenirea bolilor cardiovasculare

  Neuropatia diabetică este o complicație a diabetului zaharat îngrijorătoare și poate fi o cauză de handicap sever. Momordica Charantia poate să întârzie sau să prevină neuropatia indusă de diabet, actionând ca antioxidantii, prevenind dezvoltarea de anomalii funcionale cauzate de diabet zaharat. 
     Efecte hipolipemiante ale Momordica Charantia rezultă din inhibarea activitătii lipazei pancreatice și ulterior scăderea absorbției lipidelor. Diminuarea semnificativă a trigliceridelor și a colesterolului LDL și creșterea HDL colesterol s-au observat în toate studiile.  
  Un alt mecanism prin care castravetele amar scade glicemia în mod indirect, este prin reducerea tesutului adipos și normalizarea toleranei la glucoză.
 Excesul de tesut adipos, în special în jurul abdomenului, determină celulele organismului de a deveni rezistente la insulina proprie și conduce la hiperglicemie. De aceea, mulți diabetici supraponderali pot îmbunătăți glicemia scăzând în greutate prin alimentația corectă și exercitii fizice regulate.
  Momordica charantia poate produce o normalizare a presiunii arteriale sistolice. Incidența hipertensiunii arteriale a crescut la persoanele cu diabet zaharat tip 2.
 Diabetul reprezintă în sine un risc major de morbiditate și mortalitate cardiovasculară. Acest risc este considerabil crescut de co-existența hipertensiunii arteriale. 

           Toxicitate si efecte secundare
Ingestia orală de Momordica Charantia este sigură, fapt demonstrat de consumul pe termen lung a fructelor în culturile asiatice.
Pentru că semin
țele de castravete amar conţin momordicina, dovedita a avea efecte antifertilitate (la şoareci de sex feminin), acestea nu sunt recomandate persoanelor care doresc să rămâna gravide.

 
Indicaţii clinice pentru Momordica Charantia
 Castravetele amar este o plantă valoroasă atât din punct de vedere alimentar cât și fitoterapeutic. Proprietățile hipolipemiante și în special cele hipoglicemiante au fost subiectul a numeroase cercetări științifice. Pe scurt, una din proprietățile fitoterapeutice ale acestei plante este reducerea cantității de glucoză din sânge prin inhibarea gluconeogenezei, datorată conținutului de insulină vegetală. De asemenea, a fost observată și o creștere a ratei de utilizare a glucozei la nivelul hepatocitelor. În plus, complexul de substanțe active din această plantă contribuie și la refacerea funcției pancreatice.

Mecanisme de acţiune
Mecanismul cel mai bine cercetat este efectul de scădere a glucozei din sânge. Cercetarea a demonstrat că extractele de Momordica Charantia cresc utilizarea glucozei de către ficat, scad gluconeogeneza prin inhibarea a două enzime cheie (glucoză-6-fosfatază și fructoză-1,6-bisfosfataza) și îmbunătatesc oxidarea glucozei prin activarea glucozo-6-fosfat dehidrogenazei. Extractele de MC, de asemenea, îmbunătățesc recaptarea celulară a glucozei, promovează eliberarea de insulină  și creșterea numărului de celulelor beta producătoare de insulina din pancreasul animalelor.
  Uz intern – sub formă de decoct din 3-4 rondele de fructe. Fructele uscate se introduc când apa atinge temperatura de fierbere, se lasă să dea în 5-6 clocote, apoi se infuzează 10-15 minute. Preparatul astfel obținut se filtrează și se bea neîndulcit sau îndulcit cu un îndulcitor natural din Stevia rebaudiana. Sunt recomandate 3 ceaiuri pe zi, în cure de 6 săptămâni.
  Momordica poate fi consumata ca un fruct, din ea se mai extrag ingrediente pentru condimente amare si este utilizata pentru proprietatile medicale.
  Pentru a preveni sau trata diabetul zaharat beţi un pahar cu suc proaspăt de castravete amar în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, adăugaţi în meniul zilnic seminţe măcinate de castravete amar sau preparaţi un decoct prin fierberea unor bucăţi din acest fruct în apă. Aveţi grijă să nu luaţi în acelaşi timp şi medicamente pentru micşorarea nivelului de zahăr din sânge, deoarece riscaţi să suferiţi o scădere dramatică a glucozei!
 Contraindicatii:
 - Consumul plantei sub orice forma este contraindicat in caz de sarcina (este abvortiv), alaptarea, hipoglicemie, copii cu varsta sub 5 ani.

 Afinele: "insulina verde" pentru diabetici 

 Afinele reduc cantitatea de zahar din sange si stimuleaza functionarea pancreasului.
 In scopuri medicale sunt folosite atat fructele cat si frunzele arbustului. Fructele sunt bogate in antioxidanti, acid elagic, fribre, vitamina A, B, C, E etc, tanin, ericolina, flavonoizi, pectine, mirtilina, zaharuri, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic), glucochinina, anticianina. Frunzele de afin contin: tanin, arbutina, hidrochinona, mirtilina, neomirtilina, flavonoizi.
 Glucochinina este un compus regasit in fructele de afin despre care cercetatorii considera ca reduce nivelul de zahar din vasele de sange si stimuleaza functionarea pancreasului , prin urmare, reduce dependenta de insulina.
 Mod de folosire: Bolnavilor de diabet li se recomanda sa consume afine pe tot parcursul anului si sa bea decoct din frunze ori fructe uscate.  
 Ceaiul trebuie preparat atat din frunze de afin cat si din fructe uscate.
 In cazul persoanelor cu diabet sau persoanelor obeze sunt indicate doua cani de ceai in fiecare zi. Totodata, in cazul acestor persoane dar si celor care sufera de diaree este obligatoriu ca ceaiul sa fie consmat neindulcit.

 Brusturele 

 Rădăcina de brusture se recomandă pentru prevenirea şi pentru combaterea diabetului. În acest scop, se foloseşte pe durate lungi de timp, minim 3 luni de zile. Pentru rezultate excelente, rădăcina de brusture poate fi combinată cu frunze de anghinare, în proporţii egale. Brusturele poate fi administrat atât sub formă de pulbere, sublingual, cât şi sub formă de macerat la rece sau sub formă de decoct combinat.

 Dudul 

Dudul acţionează în toate formele de diabet, reducând glicemia. Dudul are o foarte mare eficienţă în cazurile de diabet, iar atunci când este administrat zilnic, procentul cu care este redusă glicemia după primele zile de tratament este de minim 20%. Dudul se consumă sub formă de infuzie combinată sau sub formă de pulbere. Cele mai bune rezultate se obţin prin asocierea dudului în proporţii egale cu alte plante hipoglicemiante, cum ar fi afinul, brusturele, păpădia, anghinarea. Se poate face un amestec din pulberile acestor plante, în proporţii egale, care se administrează în cantitate de 1 linguriţă de 4 ori pe zi (ideal ar fi din 6 în 6 ore). Tratamentul cu dud sau cu alte plante hipoglicemiante, în cazurile de diabet, durează minim 6 luni.
 Se recomandă supravegherea strictă a unui medic competent, deoarece, în funcţie de rezultatele tratamentului, sunt necesare ajustări ale dozelor de insulină administrate (acolo unde este cazul administrării de insulină). 

Fasolea

 Despre fasole, numai vesti bune!

  Nutrientii si ingredientele naturale din fasole ajuta la dieta si la combaterea si prevenirea a nenumarate boli.
  Fasolea poate fi de mai multe tipuri: cu bolul alb, rosu sau “kidney”, rozalie sau „borlotti”, fasole verde sau teci, si altele
  O jumatate de ceasca de fasole uscata are in general cam 120 calorii, un indice glicemic foarte scazut si foarte multi carbohidrati complecsi care mentin nivelul optim de zahar in sange. Ca atare fasolea este un aliment de luat in seama de diabetici.
 Fasolea este o sursa de vitamina B, potasiu, seleniu, magneziu si chiar calciu. Contine de asemeni si fibra solubila si insolubila (prima ajuta la digestie si previne constipatia iar cealalta reduce nivelul grasimilor din sange).
  Fasolea are foarte putina grasime si aproape deloc colesterol. Are virtuti deosebite, printre altele fiind cunoscuta si sub denumirea de „mancator de zahar” pentru ca este foarte bogata in fibre vegetale care împiedica absorbtia zaharurilor si reduc secretia de insulina.
  Tecile de fasole (galbena) conţin compuşi care neutralizează factorii care inactivează insulina. 

 Se recomandă: - decoct din teci de fasole mărunţite (una-două linguri la 250 ml de apă), care se fierbe 5-10 minute şi se beau două-trei căni pe zi, dintre care una dimineaţa, fiind un diuretic şi un depurativ puternic, care curăţă organismul de toxine. Efectul antiglicemiant creşte dacă la tecile de fasole mărunţite se adaugă şi frunze de afin (în cantităţi egale), consumate înainte de mesele principale; Consumul zilnic al unei cantitati de circa o farfurie de fasole verde, spre exemplu, poate ajuta la scaderea valorii colesterolului cu pana la 20%.
 Mancand fasole in mod constant veti obtine nenumarate avantaje pentru ca:
• Micsoreaza riscul de cancer la colon
• Fasolea reduce colesterolul din sange, ca si LDL sau “colesterolul rau” care provoaca boli de inima
• Fasolea reduce riscul de aparitie a diabetului de tip II
Fasolea imbunatateste controlul diabetului de tip 1 & 2 si, deci ii ajuta pe diabetici
• Intareste sistemul imunitar
In fasole gasim cel mai bun tip de carbohidrati complecsi – nutrientii care furnizeaza energie pentru muschi si creier. Acestia au un indice glicemic foarte mic cu abilitatea unica de a oferi energie pe o perioada de timp foarte lunga pentru ca se elibereaza foarte incet in sistemul circulator.
 Carbohidratii complecsi se absorb incet si mentin senzatia de satietate pentru mai mult timp.
 Bine de stiut! Atunci cand fierbeti fasolea puneti si cateva boabe de piper negru. Astfel veti potoli o eventuala “galagie”  


Ienupărul

 Ienupărul poate fi folosit cu succes, pentru rolul său de drenare şi purificare, în cazurile de diabet, alături de remediile specifice acestei afecţiuni. Se recomandă să se ţină două cure succesive cu boabe de ienupăr, la distanţe de 3 - 5 zile una de cealaltă.

  Nucul

 Nucul poate fi de un real folos atât în tratamentul, cât şi în prevenirea diabetului. Mai multe despre nuci puteţi citi în articolele despre nuci şi despre cure cu nuci. Nucile nu numai că sunt bune hipoglicemiante, dar tinctura din frunze de nuc este foarte eficientă în tratamentul diabetului. În astfel de cazuri se recomandă consumul a câte 30 - 50 de picături de tinctură de frunze de nuc, de două sau de trei ori pe zi, diluate în apă de izvor.

 Păpădia 

 În cazurile de diabet, se recomandă pulberea de păpădie, administrată în cantitate de o linguriţă de pulbere, de 3 ori pe zi, cu câte 15 minute înainte de fiecare masă. Se mai recomandă consumul de salate din frunze proaspete de păpădie.

 Salvia


Salvia este recomandată ca adjuvant în tratamentul diabetului, mai ales sub formă de macerat la rece. 
Salvia se recomandă să fie consumată mai ales de către femei.

 Usturoiul

 În caz de diabet zaharat se recomandă următorul preparat: 3 căni mari cu usturoi se strivesc şi se pun într-o sticlă de 1 litru şi se completează cu alcool de secară (alcool de 40°). Se lasă să stea la soare sau la cald timp de 10 - 14 zile. După acest interval de timp, se ia în fiecare dimineaţă câte o linguriţă din acest lichid, pe stomacul gol, înainte de micul dejun.

Urzica

 Despre urzică nutriționiștii spun că se numără printre cele mai bogate plante cu substanțe benefice pentru organismul uman. 

 Este bogată fibre, proteine, în vitamina A, C, K, B2, precum și în minerale, fier, magneziu, calciu, siliciu, clorofilă, etc. 
 Urzica este un adjuvant în diabetul zaharat, pe lângă faptul că este un puternic detoxificant. 
 Ceaiul de urzică se prepară dintr-o lingură de frunze uscate peste care se toarnă 200 ml de apă clocotită. Amestecul se lasă la infuzat 10-15 minute, după care se strecoară. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi. 
  Ceaiul de rădăcină de urzică ajută la reglarea glicemiei. Ceaiul reduce atât nivelul zahărului din sânge, cât şi pe cel glicemic. Se întrebuinţează în tratamentul diabetului una sau două căni de ceai de urzică pe zi. 
 Rădăcina mărunțită a urzicii se pune în apă înainte să te culci şi se lasă până dimineață. A doua zi, lasă infuzia să fiarbă timp de 5 minute și seveşte ceaiul după alte 10 minute una sau două căni de ceai de urzică pe zi. 
 Ceaiul de urzică poate vindeca boli şi inflamaţii ale sistemului urinar, precum retenţia urinară. 
 Totodată, un tratament de două săptămâni pe bază de ceai de urzică poate vindeca boli biliare, hepatice sau afecţiuni ale splinei.